Am fost alături de HCM Constanţa, pas cu pas, de la înfiinţare, când actele clubului stăteau într-o sacoşă, purtată cu sârg, peste tot, de Nurhan Ali, în căutare de bani pentru a păstra echipa în viaţă, până la momentul trist al decesului. Au fost momente incredibile şi o să am mereu în minte marea victorie cu Barcelona, titlurile de campioană, meciurile de gală în Liga Campionilor, spectacolul din tribune. Simţeam că este echipa noastră, a constănţenilor, chiar dacă, spre final, numărai pe degete jucătorii autohtoni. Mândria de a domina handbalul românesc, în faţa cluburilor departamentale, Steaua şi Dinamo, şi felul în care numele oraşului de pe Litoral era rostit cu respect la nivel european au ocupat mereu un loc important în inimile noastre.
Când echipa a sucombat, părea să fie sfârşitul handbalului la Constanţa. Era greu de crezut că se va mai înhăma cineva să ridice un nou club, pornind din liga secundă, dar şi că se vor găsi resursele financiare necesare. Dar s-a întâmplat. Stănescu, Toma, Buricea, nume care se confundă cu istoria HCM-ului, ajutaţi de autorităţile locale şi de Elena Frîncu, au luat-o de jos. Împreună cu foştii jucători ai marii campioane, au construit bucăţică cu bucăţică un nou club, HC Dobrogea Sud, au promovat în Liga Naţională şi au readus Constanţa în cupele europene, după o pauză de doi ani, după ce au jucat finala Cupei României.
Săptămâna trecută a venit primul trofeu, Supercupa României. Şi nu oricum, ci învingând pe Dinamo, chiar la Bucureşti. Şi nu-i puţin, pentru că diferenţa, la nivel de tratament din partea statului, este mare. Dinamo este club public, HC Dobrogea Sud, unul privat, susţinut de autorităţile locale. Şi, cum iniţiativa privată trebuie susţinută, clubul de pe litoral plăteşte taxe şi impozite uriaşe, în timp ce gruparea din Ştefan cel Mare varsă în vistieria statului doar câţiva bănuţi, ca să nu zică nimeni că este scutită de taxe.
Constănţenii au primit 2,2 milioane de euro de la Consiliul Local Constanţa. Cu tot cu sponsori, bugetul pentru următorul sezon, în care obiectivul este câştigarea titlului de campioană şi a Cupei României, este de peste 2,5 milioane de euro. Ce se face cu aceşti bani? S-a adus antrenor de top, s-au transferat jucători importanţi, s-au făcut investiţii la nivel de copii şi juniori, astfel încât peste câţiva ani, în echipă să-şi facă loc cât mai mulţi constănţeni. Da, ştiu, pare mult, dar hai să ne gândim cam cât ar costa să promovezi Constanţa pe plan european? Şi cam cât de greu este să schimbi imaginea, nu tocmai pozitivă, creată timp de vreo două decenii? Poate că expresia „Sportul este cel mai bun ambasador” pare perimată, dar pentru noi, constănţenii, este o şansă să ne simţim din nou mândri prin Europa. Am simţit-o pe propria piele, cu HCM, cu CVM Tomis, cu FC Viitorul, acum o să o simt şi cu HC Dobrogea Sud Constanţa.
