FC Viitorul şi-a vândut “perla” la momentul potrivit şi pe bani mulţi
Recunosc, plecarea lui Florinel Coman de la FC Viitorul m-a supărat. Chiar m-a supărat. Nu pot să uit că la meciul cu FCSB, din sezonul trecut, publicul a scandat exuberant: “Coman, Coman!”. A fost singurul moment când mi-am auzit numele din mii de piepturi. Pe un stadion de fotbal. Ştiu, nu era vorba de mine, dar tot era plăcut, măcar pentru că am făcut o reverenţă către colegii din presă, care râdeau cu gura până la urechi.
Ca să vorbim serios, nu trebuie să supere pe nimeni plecarea lui Coman cel mic. La 19 ani, puştiul crescut în curtea lui Hagi are o cotă neaşteptat de bună, dacă ne uităm la statistică. A dat vreo 6 goluri la seniori, a adunat vreo 46 de meciuri în prima ligă şi a impresionat în Liga Campionilor pentru cei mici, UEFA Youth League. Aşa că, mai degrabă, preţul său pe piaţa transferurilor s-a ridicat datorită calităţilor tehnice. Atacantul venit din Brăiliţa, cel mai rău famat cartier al Brăilei, are probabil cele mai spectaculoase driblinguri din Liga 1. Şi mai important, în regim de viteză. Nu excelează la forţă sau joc de cap, dar are timp să le perfecţioneze.
Primul semn că va umple serios vistieria clubului constănţean a venit în vară, când ziarele portugheze au anunţat că Benfica este pe urmele lui. M-a mirat când am primit un telefon de la un jurnalist lusitan, disperat să primească amănunte despre micul Coman. M-a mirat şi m-a distrat, pentru că prima sa întrebare a fost o reflectare a profesionalismului occidental: “Nu sunteţi rude, nu?”. Săracul, cum ar fi fost să ceară o părere de la vreun văr al atacantului de la FC Viitorul? Tot el a insistat că înţelegerea este bătută în cuie şi lipseşte doar semnătura. Suma se învârtea în jurul a 3 milioane de euro. În cele din urmă, nu s-a mai făcut transferul, dar hai să ne punem puţin în pielea jucătorului. În urmă cu doi ani, era pe la juniori şi visa să joace la prima echipă, iar acum se vorbeşte de milioane de euro. Cine nu şi-ar pierde capul?
Debutul actualului sezon a fost unul ciudat. Mai întâi, absenţa sa de la primele meciuri. Indisciplină, a fost varianta neoficială, aruncată cu obstinenţă pe micile ecrane. “Am fost la munte, m-a pregătit separat după o accidentare”, a replicat puştiul, susţinut de conducere. Ceva îmi spune că adevărul a fost pe undeva la mijloc. Cert este că nu a fost pedepsit şi a apărut din primul minut la cel mai important meci al constănţenilor, returul din preliminariile Ligii Campionilor, cu Apoel Nicosia. Şi a avut două ocazii uriaşe. O bară şi un şut în portar, în situaţie de unu la unu. Un gol l-ar fi transformat într-un jucător de 5 milioane de euro. Nu a fost să fie.
Întors în campionat, a fost lăsat pe banca de rezerve, nu a marcat când Hagi l-a trimis în teren şi părea în scădere de turaţie. Aşa că a venit reacţia logică şi normală. Un transfer pe bani mulţi, vreo 2 milioane de euro, la FCSB. Plus 20 la sută dintr-un viitor transfer. Pentru FC Viitorul, o afacere excelentă. Pentru Coman? Vom vedea. Dar, dacă ne uităm la atitudinea patronului-manager-antrenor de la FCSB, nu mă aştept la prea multă răbare în privinţa jucătorului. Păi nu trebuie să vină repede cei 100 de milioane de euro din clauza de reziliere?
