Ştiu, o să enervez multă lume. Şi mi-o asum, dar nu mai pot. Pur şi simplu, nu mai pot cu atât de multă ipocrizie. Sportul naţional al României a devenit băgatul în seamă atunci când lucrurile merg bine. Iar când merg bine pe plan internaţional, găsim practicanţi cu duiumul, mai ales în funcţii înalte. Da, Simona Halep a ajuns cea mai bună tenismenă din lume, conform clasamentului WTA. Este mai mult decât o performanţă personală, şi nu pentru că ţara asta ar fi ajutat-o cu ceva, ci pentru că pune România pe primul loc într-un top pozitiv. Până acum, citeam doar despre lucruri negative despre ţara asta. De la preţul uriaş la benzină până la infractorii români care-şi fac veacul prin Europa. Ehh, uite că un român poate să fie cel mai bun din lume la ceva. Cu un plus pentru Simona, pentru că este constănţeanca şi s-a nimerit să ne naştem în acelaşi oraş. Nu am niciun merit, doar şansa de a fi cunoscut-o direct graţie meserie. Până aici, toate bune.
Dar când apar peste noapte nişte susţinători fanatici care până în urmă cu un an nici nu ştiau cum arată mingea de tenis, încep să mă enervez. Da, unul dintre avantajele performanţei Simonei este că se popularizează tenisul, însă cei despre care vorbesc nici nu practică acest sport, nici nu-şi duc copiii pe terenul de zgură, nici nu-şi mişcă fundul în tribune. Sunt doar scriitori pe Facebook, care o încurajează atunci când ajunge prin fazele superioare ale turneelor sau când mai are nevoie de o victorie ca să fie numărul 1 în lume. Devin atotştiutori, îi ceartă pe cei care au altă opinie şi ne înştiinţează cum fac galerie în faţa televizorului. Dar când joacă Sorana, Irina sau Monica unde sunt? Aaa, la modă este să ţii cu Simona. Sau când Horia Tecău câştigă un turneu de Mare Şlem? Aaaa, este la dublu. Punem pariu că dacă Simona ajunge pe locul 50 în lume, nu mai scrie nimeni pe Facebook că se uită la meciurile ei?
Mai este o categorie, de-a dreptul jenantă. Cei care-şi îşi arogă merită pentru reuşitele Simonei. Iar lista devine din ce în ce mai lungă. Ştiu, domnul Ţiriac este un miliardar excentric, un om foarte puternic, care conduce afaceri de aproape un miliard de euro. Acum, o laudă, dar mai ţineţi minte când o făcea praf? Sigur, atunci nu avea nicio legătură cu brandul creat de Simona. Cam ce ajutor a dat federaţia de-a lungul timpului? Aaa, ştim, s-a bucurat atunci când omul de afaceri Corneliu Idu a susţinut-o financiar pe junioara Simona şi a trimis-o la turnee puternice. Aşa a ajuns micuţa de la malul mării să câştige competiţia junioarelor de la Roland Garros. Dar pe ministrul Dunca, de la Sport, l-aţi văzut pe aeroport? A venit cu buchetul de flori şi cu mesajul pregătit pentru poza de pe Facebook. Mai bine se zbătea să facă nişte terenuri de tenis Ultimul pe listă, că nu putea să lipsească, este Gigi Becali. Cică i-a dat nişte sms-uri Simonei înainte de meciurile cu Şarapova şi Ostapenko şi a rezolvat problema cu victoriile.
Mie mi se pare clar. Performanţele, toate, sunt meritul Simonei, al familiei sale, care a susţinut-o întotdeauna, al antrenorilor care au pregătit-o, al unor oameni de la Constanţa, care şi-au pus banii şi onoarea la bătaie ca să o ajute, şi al unor ziarişti de la malul mării. Cei care îi luau interviuri acum vreo 12 ani. O să dau un singur exemplu, pentru că a părăsit, pentru moment, lumea presei. Paul Alexe, care a scris despre Simona atunci când era doar un copil. Noi, restul, am descoperit-o mai târziu!
