Sincer să fiu, nu înțeleg toată tirada de critici și acuze la adresa tricolorilor și a selecționerului Cosmin Contra, după remiza cu Norvegia, care ne-a cam tăiat speranțele de calificare la turneul final al EURO 2020, care, teoretic, se va disputa și la București. Nu poți să cerți pe cineva că nu poate să facă un lucru, dacă încearcă din răsputeri să-l facă. Pur și simplu, atât pot acești băieți, ba chiar uneori mi se pare că-și depășesc condiția. Ne-am entuziasmat după semifinala europeană de la tineret, dar asta doar pentru că ne este dor de bucuriile din fotbal. Pentru că, dacă stăm și judecăm la rece, ne dăm seama că fost ca un vis al unei nopți de vară. Băieții lui Rădoi au făcut niște meciurile senzaționale, dar, când s-a tras linia, marile transferuri așteptate cu patronii cluburilor din fotbalul românesc nu au venit. În schimb, puștii englezi, pe care tricolorii mici i-au învins în grupe, fac spectacol prin Premier League, în frunte cu golgeterul Tammy Abraham.
Dar să ne întoarcem la naționala mare! Mă repet, am mai spus-o, nu avem niciun jucător care evoluează la o echipă de top. Singurul care a ajuns la acest nivel, Răzvan Marin, este doar rezervă la Ajax Amsterdam, iar Nicușor Stanciu și Ianis Hagi au prins Liga Campionilor cu campioane din țările venite din a doua linie. Pușcaș se chinuie să prindă echipa la Reading, în Championship, Benzar luptă fără succes pentru un post de titular la Lecce, Nedelcearu este titular la o formație rusă de mâna a doua, ca și Anton, Tătărușanu rămâne rezervă la Lyon, la fel și Andone la Galatasaray, iar Rus a fost aruncat în unguri de la Mol la echipa secundă pentru că și-a permis să opteze pentru România. Mai avem câțiva băieți din Liga 1, Deac, Bordeianu, Bancu sau Nistor, transformați în vedete fără vreo performanță deosebită. Și Mitriță, privit ca un star venit de la Hollywood, după un gol cu Feroe. Plus un selecționer care are drept cea mai mare realizare câștigarea unei Cupe a României.
Și atunci, de ce să-i certăm pe acești băieți? Sincer, și nu sunt ironic, atunci când dau totul pe teren, așa cum au făcut-o în meciul cu Norvegia, merită aplauze. Au încercat, au vrut, au alergat, dar atât se poate în acest moment. Până la urmă, sportul nu se poate decupla de realitatea țării. Dacă s-ar analiza performanța economică sau educația din societate, credeți că România s-ar califica la un turneu final european? Sau dacă s-ar lua în calcul infrastructura, mai ales cea sportivă, ar trebui să fim prezenți la un turneu final? Eu zic că nu. Și atunci, rămânem cu speranța că se va întâmpla o minune în dubla cu Suedia și Spania, dar și cu bucuria că micii suporteri au avut ocazia să viziteze Național Arena. Sau București, pentru că mulți dintre ei au ajuns probabil pentru prima oară în capitală.
Sursa foto: gsp.ro
