Gabi Aftenie duce mai departe tradiția pentru performanță a părinților săi și crește campioni, deși condițiile de pregătire nici nu se compară cu cele ale adversarilor din competițiile internaționale
Drumul care șerpuiește prin spate universității coboară lin către baza sportivă de la malul Lacului Siutghiol. Porțile se deschid și intrăm pe tărâmul unei adevărate fabrici de campioni care au dus Constanța pe harta mondială la kaiac-canoe.
De patru decenii, aici au crescut și au fost lansați spre marea performanță medaliați olimpici și mondiali. Tecla Borcănea, campioană olimpică în 1984, la Los Angeles, kaiac 4 – 500 metri, Romică Harambie, dublu campion mondial, Iosif Chirilă, de 6 ori campion mondial, Daniela Catană, Daniela Varona, Gabriel Culea, Cătălin Costache, toți cu titluri mondiale și europene, plus sute de campioni naționali au făcut primii pași în kaiac-canoe în acest loc.
Bătrâna clădire de la malul apei este înconjurată de bărci, canoe și kaiace și de o mică grădină. Un ponton învechit, maluri scobite de vreme și o curte mică în care sportivii fac încălzirea.
În mijlocul lor este Gabi Aftenie, antrenorul care duce mai departe tradiția performanței. Una construită de părinții săi, regretatul mare antrenor Ștefan Aftenie și Maria Aftenie.
O singură cameră pentru toți
Povestea de succes a început în anii ’80, când tânăra familie Aftenie s-a înhămat la o muncă grea, dar făcută din toată inima. Să găsească talentele și să crescă generații care să aducă medalii strălucitoare pentru Constanța și România. Fiul lor, Gabi, povestește cum arăta în acele vremuri baza sportivă și în ce condiții se pregăteau sportivii.
“Pot spune că mi-am petrecut copilăria în această bază sportivă, într-un mediu de sport și performanță, ai mei părinți fiind amândoi antrenori. Am venit aici în 1986 și țin minte că, din toată clădirea în care stăm acum, aveam o singură cameră. Ținea loc și de hangar, și de bucătărie, dormeau și sportivii acolo. Cu trecerea timpului am reușit să primim toată clădirea și de aproape patru decenii aici ne desfășurăm toată activitatea. Au fost vremuri destul de grele, ne încălzeam cu sobe, tăiam lemne singuri, mama ne gătea la toți. Oricât de dificil ne era, ne gândeam doar să facem performanță. De-a lungul anilor, am reușit să aducem baza la un standard bun față de alte cluburi din țară, unde condițiile sunt mai deteriorate”, își amintește actualul antrenor.
În căutare permantă de talente
Pasiunea pentru kaiac-canoe s-a transmis în familie, iar Gabi Aftenie continuă să caute talentele care să urce pe podiumul marilor competiții internaționale.
“Ce m-a atras cel mai mult este că am stat permanent în această familie a kaiacului. De la 2 ani și jumătate, părinții mei m-au luat peste tot cu ei, unde aveau competiții și cantonamente. Nu puteau să mă lase singur acasă. Am trăit tot timpul în acest mediu, cu ieșit pe apă, cu încălzire, cu antrenamente. Acum cred că nu aș putea să fac altceva. Am făcut 18 ani și 6 luni de performanță și aș fi putut să aleg orice la finalul carierei sportive. Dar kaiacul s-a lipit de mine și mi-am dorit să continui tradiția părinților mei”, mărturisește acesta.
Alături de el în această muncă asiduă stă un alt nume important pentru sportul pe apă românesc. Alina Chirilă, și ea medaliată la marile competiții internaționale de kaiac-canoe, care s-a îndreptat către antrenorat. Speră, ca și Gabi, să găsească un nou campion care să le calce pe urme.
Nu-i este deloc ușor, pentru că sportul nu mai atrage noua generație, mai ales că nici condițiile nu sunt printre cele mai bune.
“Este foarte greu, pentru că au alte preocupări. Ultima oară când am făcut selecție în Constanța, în urmă cu doi ani, au venit 60 de copii, iar după trei săptămâni a rămas unul singur. Pentru că avem această bază sportivă, aducem copii din țară și îi relocăm la Constanța, cu tot cu școală. În fiecare an, avem generații noi, pe care le creștem, astfel încât să avem sportivi la fiecare categorie de vârstă. Cadeți, juniori 2, juniori 1, să vină permanent din spate. Dacă se crează o ruptură, trebuie să te duci la concurs fără o categorie de vârstă”, explică antrenorul constănțean.
Bucuria ieșitului pe apă
Cei care se îndreaptă spre kaiac-canoe trebuie să știe că nu vor avea cel mai ușor drum spre performanță. Este un sport care cere multe sacrificii, ambiție și tărie de caracter.
“Cred că este printre cele mai grele sporturi. Indiferent dacă este frig, bate vântul și sunt valuri, trebuie să ieșim pe apă. Față de alte țări, cu o climă mai caldă, noi trebuie să ne antrenăm în orice condiții. Nu avem banii de la lotul olimpic, care merge în perioada de iarnă în Turcia, Portugalia sau alte zone cu temperaturi mai ridicate decât la noi. Când efectiv nu putem ieși pe apă, avem niște simulatoare de vâslit, dar nu este același lucru. Nu există echilibru sau contact cu apa, de fapt tragi de niște sfori.
Ne rugăm mereu să nu înghețe ghiolul, să fie liniștit, să putem ieși pe apă. Este și riscant, chiar dacă fiecare sportiv își pune vesta de salvare, pentru că siguranța este înainte de toate. Este frig și, dacă ajungi să cazi în apă, o săptămână sigur ești bolnav și pierzi antrenamentele. De obicei, iarna lucrăm în sala de forță, mergem la bazin, facem alergări. De aceea, abia așteptăm să vină primăvara, să ieșim pe apă. Câteodată, sportivii sunt atât de entuziasmați că trebuie să-i mai temperez, să mai așteptăm un pic zilele cu temperaturi mai ridicate”, dezvăluie Gabi Aftenie.
Condiții mult sub adversari
În plus, de-a lungul anilor, diferența față de sportivii de spre hotare în ceea ce privește condițiile de pregătire s-a mărit considerabil. Adversarii din competițiile internaționale beneficiază de baze sportive moderne, echipamente de ultimă generație și programe de pregătire alcătuite pe studii științifice. Fără aceste posibilități, sportivii de la noi mizează pe puterea de muncă și pe dorința de afirmare.
“Nu există termen de comparație. Noi nu avem nici la nivelul lotului olimpic bazele sportive pe care le au peste hotare, în Germania, Ungaria, Italia sau Franța, la nivel de cluburi. La trei sportivi au doi medici, în timp ce noi avem la lotul olimpic un medic, un asistent și un masor la 40 de sportivi. La ei, fiecare sportiv are program individualizat de antrenament, hrană și suplimente, după ce a fost studiat. Lucrează la alt nivel, științific. Noi, până acum, am mers exclusiv pe muncă. Au vrut să plece de la țară, să ajungă la oraș și să realizeze ceva în viață. În plus, mai era și treaba cu Steaua și Dinamo, care îți dădeau un grad și o casă. Acum este altfel, trebuie să iei medalie la Mondiale sau Europene ca să-ți poți asigura un viitor”, recunoaște antrenorul din orașul de la malul mării.
Pregătiți pentru Mondiale
Chiar și așa, performanțele nu lipsesc, sportivii constănțeni continuând să adune medalii. “Am o grupă destul de bună, cu două fete care sunt la loturile naționale de juniori și tineret. Au fost mai mulți, dar federația are destul de puțini bani. Sperăm să se compenseze cu generațiile care vin din spate și să creștem la valoarea pe care o aveam în trecut. Nu mai sunt aceleași rezultate la nivel internațional, dar noi, antrenorii, ne facem treaba. Îi găsim, îi creștem, îi învățăm și îi educăm pentru marea performanță. 
Anul trecut am câștigat 12 titluri de campioni naționali și în jur de 40 de medalii în total. Nu a existat niciun concurs la care să nu luăm medalie”, mărturisește Gabi Aftenie, care speră ca acest an să vină și cu performanțe pe plan internațional: “Avem Campionatele Mondiale și Europene de juniori și tineret, unde sperăm să fim reprezentați de Georgiana Belibov și Bianca Alexandrov, care sunt deja la lot. Șansele să mai meargă cineva de la noi sunt mici, dar nu se știe niciodată, pentru că se fac selecții permanent. Dacă ai un echipaj bun și câștigi la concursuri în fața celor de la lot, poți să mergi la competițiile internaționale”.
Visul cel mare
S-a făcut ora ieșirii pe apă, iar sportivii sunt deja cu zâmbetul pe buze. Pentru ei este cea mai mare bucurie.
“Primele dăți m-am răsturnat și mi-a fost frică, dar ambiția m-a făcut să continui. Asta este ce îmi place cel mai mult, ieșitul pe apă”, spune Denisa, care a preluat pasiunea pentru kaiac-canoe de la fratele ei. La doar 15 ani, este vicecampioană națională de senioare și visează să participe la Campionatele Mondiale. “Sunt foarte fericit că a venit primăvara și începem treaba. Este greu, pentru că trebuie să ne echipăm suplimentar din cauza frigului și condițiile nu prea ne ajută. Am încercat toate sporturile și niciunul nu mi s-a părut destul de dificil. Așa că am ales kaiac-canoe. În sfârșit, simt că lucrez și fizic, și psihic și este o provocare foarte mare. În fiecare zi ești pus la încercare”, explică Alex, care și-a propus să se califice la Jocurile Olimpice din 2028.
Se urcă în kaiace și se îndepărtează ușor de mal. Din barcă sunt supravegheați de Gabi Aftenie, care ne dezvăluie visul său: “Să-i scot pe toți campioni olimpici. Este foarte greu, dar nu irealizabil și nu o să renunț niciodată la acest vis!”.
