Pe site-ul oficial al federației, constănțenii au fost penalizați cu un punct, după ce clubul a pierdut definitiv litigiul cu Laurențiu Toma
Cel mai rău scenariu s-a adeverit și CSM Constanța a pierdut primul punct în urma sancțiunii primite de club pentru neplata datoriei către fostul oficial Laurențiu Toma. Decizia a fost operată în clasamentul de pe site-ul oficial al Federației Române de Handbal, după ce apelul a fost respins, iar Comisia de Competiții a ratificat-o și cea de Disciplină a pus-o în riscă. Mai mult, echipa pregătită de George Buricea riscă să mai piardă încă un punct dintre cele câștigate pe teren peste două zile. Conform hotărârii transmise pe 15 octombrie, CSM Constanța pierde câte un punct la 10 zile. Singura variantă în acest moment pentru a opri acest lucru ar fi ca oficialii grupării de pe Litoral să achite urgent o sumă considerabilă, 270.000 de lei către Laurențiu Toma. Clubul constănțean se confruntă însă cu probleme financiare, fiind restanțe salariale de peste 3 luni către jucători și componenții staff-ului tehnic. În plus, situația se va repeta peste o perioadă, când Laurențiu Toma va cere din nou achitarea unor salarii. Conducerea de la CSM Constanța a anunțat că a făcut plângeri penale la adresa foștilor oficiali de la HCDS Constanța, Laurențiu Toma și Ionuț Rudi Stănescu, și că va lupta în continuare pentru a anula deciziile federației. Dar până atunci, echipa va pierde atât din punct de vedere sportiv, dar și moral.
Revolta jucătorilor și antrenorilor
Vestea a reprezentat o adevărată lovitură pentru George Buricea și băieții săi. Punctele sunt munca noastră, a băieților și a mea. Federația ne-a luat puncte din cauza litigiului cu Toma. Pe noi nu ne interesează cine este vinovat. Banii vor veni sau nu, dar să ne iei și munca? În acest moment, tu, ca sportiv sau antrenor ești legat de mâini și de picioare. Ești ca și cum te-a lovit un taifun. Așa am simțit, că ni s-a furat munca. Peste partea cu banii treceam, nu este pentru prima oară în carieră. Și nu se întâmplă doar la Constanța, ci peste tot în țară. Asta este, suntem România. Dacă eram în Spania sau Germania, pe 15 intrau banii. Au fost și doi ani și jumătate frumoși, în care venea banii la zi. Asta le-am zis și lor, eu vreau să fiu corect. A fost bine, dar acum trecem printr-o perioadă grea. Au înțeles, deși, ca jucător profesionist este oribil. Te gândești că ai datorii, vine banca. Dar faptul că ne-au luat puncte, ne-a lovit rău. Efectiv, înainte de meciul din Polonia parcă vorbeam cu niște stafii, erau ierți. Și am pierdut! Decizia federației de a ne lua puncte a fost foarte nedreaptă. Ne-au luat munca, asta simțim. Păi ce, eu vin să-ți bag mâna în buzunar?”, a spus antrenorul constănțean, care este și selecționerul naționalei masculine a României. 
În plus, George Buricea, care a scris istorie pentru Constanța atât în teren, cât și pe banca tehnică, a răbufnit și pe pagina sa de Facebook, trăgând un ultim semnal de alarmă:
„E momentul să vorbesc. După 26 de ani dedicați Constanței, cred că mi-am câștigat acest drept. S-au întâmplat prea multe în ultima perioadă și nu vreau să privesc în urmă peste ani și să ma întreb daca aș fi putut face ceva să salvez handbalul constănțean. Niciodată nu am tacut când am fost nedreptățit și când munca, onoarea și sacrificiul băieților mei au fost batjocorite. Cu atât mai mult acum, când suntem la un pas de dezastru.
Deși recent m-am simțit, pentru prima dată, neputincios în fața jucătorilor mei și nu am mai știut cum să îi motivez când problemele clubului se țin lant, acum nu pot decât să vorbesc deschis despre tot ce se întâmplă la Constanța. Atât mi-a rămas. Poate cineva ascultă; cineva, în afară de suporterii noștri care sunt mereu acolo și care par singurii oameni care ne înțeleg și ne apreciază munca.
Dupa victoria cu spaniolii, cineva mi-a scris să mă felicite și a spus că suntem EROI, NU MERCENARI. A fost înca o lecție (a câta oare?) de bărbăție, demnitate, onoare, spirit de echipă și curaj arătată de echipa asta cu o inimă mai mare decât toate bugetele marilor cluburi cu care ne batem în Europa.
Se spune că atunci când primești o veste proastă e ca și cum ai simți că te-a lovit trenul. Înaintea meciului din Polonia, când am aflat și de depunctările din campionat, după tot ce se întâmplă deja la club cu întârzierea salariilor și alte probleme financiare, noi am simțit că ne-a lovit trenul și că ne-a aruncat în mijlocul unui tsunami. Jucătorii mi-au spus “OK… Înțelegem că nu ne primim banii… jucăm în continuare. Dar să ne pierdem și punctele, să pierdem munca noastră?” Asta e deja prea mult, iar jucătorii nu au nicio vină. E ca și cum te duci la serviciu de câteva luni fără să primești vreun ban, îți faci datoria zi de zi și ți se mai bagă și mâna-n buzunar să ți se ia și ultimele resturi rătăcite pe acolo. Este anormal, ireal, nedrept și cred că folosesc cuvinte prea frumoase ca să descriu ce ni se întâmplă.
Echipa asta a strălucit și a făcut performanță datorită puterii grupului. De la primul veteran din lot și până la cel mai tânăr junior, absolut toți jucătorii au lipsit din teren, la un moment dat, din diverse motive (suspendări, accidentări), iar grupul a învins de fiecare dată, indiferent de greutăți. Doar împreună am reușit să strângem rândurile și să ne motivăm să mergem mai departe. La fel am făcut și acum când am reușit o nouă victorie istorică și am urcat pe primul loc în grupa de European League, deși calculele specialiștilor și calculele din conturile noastre nu ne dădeau vreo șansă. Au venit numele grele peste noi și noi ce să facem… tot acolo sus suntem.
Eu sunt comandantul acestui grup, eu simt că trebuie să ies în față și să-mi apăr luptătorii. E dureros să fii judecat atunci când ești lovit din toate părțile, iar dacă începi să vorbești, să ți se spună să lași capul jos și să nu comentezi, doar să asiști cum toată munca de ani de zile se duce de râpă. Nu pot sa fac asta, am sa spun mereu lucrurilor pe nume și am să pun dreptatea și cinstea mai presus de orice. Indiferent de ce mi se va întâmpla, voi pune capul pe perna liniștit că mi-am apărat echipa șii orașul cărora le-am dedicat aproape toată viața mea.
Oameni buni, Constanța merită handbal și merită o echipă ca a noastră, cu jucători care luptă pentru oraș, pentru culori și pentru suporteri, primind la schimb aplauze și felicitări, nu prime și salarii. Acest oraș a scris istorie prin handbal și nimeni nu are dreptul să șteargă istoria. Iar dac-o fi să se ajungă acolo și să dispărem, vă garantăm că o să dăm totul pe teren și la acel ultim meci, pentru că numai un grup ca al nostru poate să aibă o ieșire din scenă cu fruntea sus, așa cum s-a întâmplat și în meciul cu spaniolii, victorie pentru care le mulțumesc încă o dată din toată inima băieților mei și suporterilor.
Închei tot cu „HAI, CONSTANȚA!” pentră ca altfel nu știu, iar speranța moare ultima.”
