Lofoten mi-a apărut întâmplător în faţa ochilor. Nici măcar nu eram în căutarea unei destinaţii de vacanţă, dar m-a fascinat povestea celor doi îndrăgostiţi plecaţi din zona de confort a vieţii „capitaliste” ale Bucureştiului pentru a trăi sub cerul luminat de minunata Auroră Boreală sau de soarele care străluceşte neîncetat pe timpul verii polare. Anca Tînc şi Alex Conu au lăsat totul în urmă şi s-au mutat în arhipelagul norvegian de deasupra Cercului Polar. Aventura lor mi-a deschis noi orizonturi, dorinţa de a explora un ţinut de basm. Aşa că am început să-mi fac lecţiile.
S-au aliniat astrele!
Prima descoperire. Nu-i chiar atât de frig pe cât m-aş fi aşteptat. Un curent cald străbate apa din jurul insulelor, astfel că începutul primăverii aduce temperaturi putin sub îngheţ. Sigur, nu umbli în tricou, apelezi tot la costumul de schi, bluze şi pantaloni termici, dar nu-i de speriat. Cu drumul şi locurile de cazare părea un pic mai dificil. Sau, mai bine spus, scump. Parcă de nicăieri, a apărut o ofertă extraordinară pentru Stockholm. Da, capitala Suediei, dar de acolo se deschideau posibilităţi nenumărate. Am ales o soluţie originală. Un zbor până în cel mai nordic oraş suedez, Kiruna, şi un drum de vreo 600 de kilometri cu maşina prin sălbăticie. Peisajele din parcul naţional Abisko, dar şi de pe partea norvegiană a graniţei, au făcut să treacă rapid cele aproape 8 ore de mers pe drumurile acoperite de un strat fin de zăpadă.
La cazare, norocul mi-a surâs din nou. Am ocolit hotelurile, din cauza preţului, dar şi din dorinţa de a petrece câteva nopţi în tradiţionalele „rorbuer”, căsuţele roşii ocupate în trecute de pescarii autohtoni şi transformate în căbănuţe cozy pentru cei veniţi să descopere Lofoten. Spre mirarea mea, am găsit o ofertă excelentă, de aproape patru ori mai ieftină decât preţurile obişnuite. Explicaţia a venit rapid din partea proprietarilor. Uitaseră să actualizeze oferta după renovare, dar, în semn de mulţumire pentru că le-am atras atenţia, au făcut o reducere substanţială. Mai exact, au scăzut la jumătate.
Toate întâmplările mi-au dat senzaţia că astrele s-au aliniat perfect. Mai era o singură temerere. Dacă voi avea ocazia să văd Aurora Boreală. Sau Luminile Nordului, aşa cum le numesc localnicii. M-am bazat tot pe noroc.
Excursie printre piscuri
Întâlnirea cu Lofoten m-a fermecat. Piscuri înalte, acoperite cu zăpadă, care se termină abrup în apele fjordurilor, plaje cu nisip alb străjuite de munţi, peisaje care-ţi taie răsuflarea prin desfăşurarea maiestuoasă a naturii. Şoselele şerpuiesc printre abrupţi, podurile spectaculoase unesc insulele, iar tunelurile, săpate chiar şi pe sub apă, te duc spre fiecare bucăţică de pământ a arhipelagului. În mijlocul acestei minunăţii, pe malul apei, dar şi la baza muntelui, am poposit la Sjostrand Rorbuer, un mic complex de căbănuţe aflat chiar lângă docurile unde vasele de pescari aduc codul proaspăt pescuit.
A fost cartierul general de unde am plecat în explorarea arhipelagului. Zilele s-au împărţit între reprize de hiking, cea mai spectaculoasă fiind ascensiunea pe Reinebringen, faimosul pisc prezent pe toate vederile trimise din Lofoten, şi vizitele pe plajele biciute de vânt. Nu a lipsit de pe listă Henningsvær, micuţa Venezia locală, Svolvær, poate cel mai animat oraş din zonă, şi A, cea mai sudică localitate a arhipelagului, unde Moskstraumen, uriaşul vârtej din mijlocul apelor, aduce aminte de opera lui Jules Verne.
Spectacol pe Ramberg
Nopţile le-am dedicat Aurorei Boreale. Iar norocul mi-a surâs, chiar dacă norii s-au încăpăţânat să acopere de multe ori cerul. După două nopţi în care ploaia şi norii au făcut ca verdele aprins al Luminilor Nordului să se iţească timid, am trăit o experienţă unică. M-am oprit pe una dintre cele mai frumoase plaje din lume, Ramberg, cu marea şi munţii lîngă mine, iar cerul s-a deschis şi Aurora Boreală a apărut în toată splendoarea. Luminile verzi, galbene, violete au început să danseze vesele printre stele. Un spectacol care m-a făcut să-mi tresară inima de bucurie şi emoţie. Şi a continuat timp de câteva ore, însoţindu-mă până aproape de dimineaţă, în drumul spre cabană. A fost cadoul pe care mi l-a făcut Lofoten, locul de care m-a îndrăgostit definitiv.