Fără să fie printre cele mai slabe ligi din fotbalul european, Liga 1 nici nu rupe gura târgului, învârtindu-se mai degrabă în zona de mediocritate. Performanța campioanei CFR Cluj, care a ajuns în grupele Europa League după un parcurs peste așteptări în cea mai tare competiție din lume, Liga Campionilor, a mai spălat din imaginea lăsată în ultimii ani. Rămân însă la părerea că reușita i se datorează în mare măsură lui Dan Petrescu, care și-a probat încă o dată valoarea de antrenor, dar și forța de a impune la clubul din Gruia o organizare profesionistă. Pe lângă partea pur sportivă, Liga 1 nu prea are cu ce să se laude. Salarii micuțe, stadioane la nivelul secolului trecut, cu mici excepții gen Craiova și Cluj, o acută lipsă de spectatori. În aceste condiții, este de înțeles de ce tinerii jucători abia așteaptă să plece peste hotare, chiar dacă de multe ori o fac la echipe obscure sau conștienți că au șanse destul de mici să joace titulari.
Există însă și reversul medaliei, jucători care au ales să meargă în străinătate, unde s-au descurcat bine, și sunt îmbiați cu salarii frumușele de către echipele tari să revină acasă. Mulți sunt tentați să accepte din mai multe motive. Să-și umple contul, să joace în cupele europene și să revină în prim-plan. Două exemple recente ne dau însă însă măsura reușitei unei astfel de decizii.
La începutul acestui an, Adrian Stoian venea la FCSB, după un deceniu petrecut în primele două ligi din Italia. Mijlocașul de aproape 30 de ani era prezentat ca o mare lovitură datorită CV-ului impresionant, care cuprindea și câteva selecții la echipa națională. 
Mutarea a fost însă un mare fiasco, atât pentru jucător, cât și pentru club. Stoian a prins doar câteva meciuri, fără să fie folosit pe postul său obișnuit, a fost criticat dur de patron și tras pe linie moartă ca un oarecare anonim. Este clar că, venit dintr-un fotbal cu adevărat profesionist, nu s-a putut adapta. Dar la ce să se adapteze? Și-a dat seama prea târziu de greșeala făcută și, în ciuda salariului impresionant pentru Liga 1, a așteptat cu sufletul la gură să plece din nou către țara sa adoptivă, Italia. Acum joacă în Serie B, la Livorno, dar este clar că perioada irosită în România și-a pus amprenta asupra carierei sale.
În aceste zile, FCSB a mai încercat o repatriere. De această dată, un jucător tânăr, internaționalul de tineret Adrian Petre, care a impresionat în tricoul tricolor atât la turneul final al EURO 2019, cât și în actualele preliminarii. Plecat, ca și la Stoian, de la o vârstă fragedă în străinătate, atacantul în vârstă de 21 de ani evoluează la micuța Esbjerg. Este în al treilea sezon la clubul danez și are deja cu ce să se laude. A promovat în prima ligă, a prins un loc de cupele europene în chiar prima apariție la acest nivel și se numără printre golgeterii echipei. Sigur, Esbjerg nu este București, ci doar o localitate micuță la malul Mării Nordului, prima ligă din Danemarca nu se numără printre cele mai tari de pe “bătrânul” continent și, sunt convins, nici salariile de aici nu ating un nivel senzațional. Dar Petre are ceva care în fotbalul românesc și, în general, în România, lipsește. Liniște, stabilitate, o societate normală și civilizată, unde munca și performanța sunt răsplătită pe măsură. Iar tânărul fotbalist și-a dat seama ce contează mai mult pentru cariera sa în acest moment. A refuzat elegant oferta. Timpul va da răspunsul dacă a fost decizia corectă, dar exemplul de mai sus dă un prim semnal.
P.S. Unul dintre colegii lui Petre de la naționala de tineret, Alexandru Pașcanu a ales să revină în Liga 1, după ce a crescut în patria fotbalului, Anglia, la academia fostei campioane Leicester. A semnat cu CFR Cluj, unde joacă destul de puțin, pentru că are o concurență puternică. Dar fundașul în vârstă de 21 de ani a făcut-o dintr-un motiv clar: antrenorul Dan Petrescu!
