Un simplu meci cu micuța reprezentativă a Insulelor Feroe a trezit discuții încinse, acuze și cuvinte dure la adresa selecționerului și a tricolorilor. Culmea, totul după ce băieții lui Contra au câștigat cu 3-0. Motivul îl reprezintă jocul slab și faptul că toate reușitele au venit abia în ultimul sfert de oră. Ca de obicei, adevărul este undeva la mijloc, dar, judecând la rece, nu cred că acest meci are altă relevanță decât faptul că naționala României a bifat ce trebuia să bifeze: o victorie.
Da, este clar, jocul a fost prost, iar motivele sunt multiple. Mulți jucători noi în formula de start, începând cu Florinel Coman, aflat la debut, și Ianis Hagi, pentru prima oară cu numărul 10 pe spate, o formulă inedită, cu doi atacanți cam de aceeași factură, ceea ce a dus la o lipsă de idei în fața unei defensive așezate pe două rânduri. Și parcă o siguranță prea mare că meciul este ca și câștigat. Sigur, este greu să te concentrezi în fața unei astfel de echipe și să nu-ți zboare gândul la duelul decisiv cu Norvegia. Dar aici trebuie să intervină și selecționerul, și căpitanul, să capaciteze întreaga echipă, să o motiveze. Peste toate a venit și terenul sintetic, unul dificil, mai ales pentru niște jucători tehnici.
Dar cam atât despre meci. M-aș referi mai mult la atitudine, atât a oamenilor de fotbal, cât și a suporterilor. Toată lumea se comportă de parcă naționala României este una de top, iar adversarii sunt niște amatori veniți de pe maidan. Excludem din start din această analiza Spania, care vine din altă galaxie față de celelalte echipe din grupă. La fel, dăm la o parte Malta și Insulele Feroe, simpli parteneri de antrenament, și ne uităm la cele două rivale din lupta pentru locul secund. Și Suedia și Norvegia au jucători care evoluează în campioanate de Top, mulți în Premier League, la echipe de top, în cupele europene, și sunt cotați la sume amețitoare. Vedeta norvegienilor, Odegaard, are o cotă de 20 de milioane de euro, la fel și golgeterul Joshua King. Iar colegul lui Ianis de la Genk, fundașul Berge, a ajuns la 22 de milioane de euro. La suedezi, topul este dominat Lindelof, cu 35 de milioane de euro, urmat de Forsberg, cu 25 de milioane de euro. La noi, cel mai bine cotat este Răzvan Marin, cu 13,5 milioane de euro, ajuns rezervă la Ajax.
La nivel de proiecte pe termen lung și infrastructură ne dau lecții nordicii. Stadioane noi, centre de copii și juniori, mii de terenuri de fotbal, condiții excelente de antrenament, antrenori bine școliți, tot ceea ce noi nu avem. Plus tribune pline și suporteri care fac deplasare într-un număr uriaș la turneele finale sau la meciurile importante.
Și atunci, de ce privim de sus astfel de naționale, de ce îi luăm la mișto pe feroezi? Noi suntem peste 20 de milioane, ei doar vreo 50.000. Noi avem tradiție în fotbal, ei au început să se preocupe în ultimele decenii, când au construit multe terenuri și au adus antrenori din vecina Danemarca. Poate că ar trebui să ne vedem lungul nasului, să ne dăm seama că nu mai suntem în lumea bună a fotbalului, că ne lipsesc stadioanele, că juniorii noștri se antrenează în cele mai multe cazuri în condiții jenante, că proiectele la nivel național pe termen lung lipsesc. Mai pe scurt, să lăsăm miștourile și să muncim mai mult!
Sursa foto: gsp.ro
