Sâmbătă am fost la Buzău să văd meciul pe care FC Farul l-a jucat împotriva gazdelor de la Gloria. Un stadion frumușel, un frig pătrunzător și foarte puțini spectatori, printre care o galerie destul de numeroasă venită de la Constanța și care a cântat din primul până în ultimul minut, susținându-și favoriții. N-a fost vreun spectacol senzațional, niciuna dintre cele două echipe nu a prins o zi prea bună. Parcă simțind lipsa de artificii, brigada de arbitri s-a gândit să preia rolul principal. Încercând să nu fiu subiectiv, am remarcat o manieră de arbitraj cu două fețe. Niște lovituri libere acordate cu larghețe în favoarea buzoienilor, niște auturi și cornere oferite total eronat gazdelor, o împingere de la spate care mi-a adus aminte de o altă Gloria de pe vremuri, cea din Bistrița. De partea cealaltă, cartonașe galbene date cu dărnicie, faulturi suferite de alb-albaștrii trecute cu vederea și o șicanare de neînțeles privind locul de unde trebuia reluat jocul la auturi și lovituri libere. Ceva de genul 10 centimetri mai în spate, care a fragmentat în permanență jocul. Nu vreau să spun prea multe, doar că, la cum a arătat jocul, corect ar fi fost un egal fără goluri. Și spre asta se îndrepta, cu o altfel de manieră de arbitraj. Și ca să înțelegi mai bine, puteți să citiți mai jos postarea celui care susține FC Farul, Ciprian Marica:
“Au trecut ore bune de la meciul Gloria Buzău – Farul, așa că pot să vorbesc „la rece” despre ce s-a întâmplat. N-a fost televizat, din păcate, că ați fi văzut cu ochii vostri de ce moare fotbalul românesc.
“M-am ferit mereu de scandaluri, de discuțiile interminabile despre arbitraj, am încercat mereu să găsesc soluții, nu să amplific probleme care fac rău și celor care practică acest sport, și celor care-l urmăresc.
Am trăit deja multe de când am ales să pun umărul la revenirea unui club important, Farul, în prim-planul fotbalului românesc. Eu nu m-am ascuns niciodată la eșec în spatele unor motive închipuite. La Chiajna am pierdut și am spus public că e doar vina noastră, ne-a bătut fotbalul pe care l-am jucat „pe vârfuri”. La Turris am pierdut, am jucat bine, am ieșit public și i-am felicitat pe adversari, au fost mai pragmatici, bravo lor. La Severin adversarii au fost peste noi ca atitudine si voință. La Pitești, am fost „ciupiți” serios, dar am tăcut, a părut genul de zi proastă, pot greși și arbitrii, nu poți să-i suspectezi de ceva necurat.
De la Buzău, însă, am plecat șocat de ce am trăit! Vorba unor clasici din vremuri pe care le credeam trecute, iarba, vântul, fluierul, totul a fost bine pregătit să ne pună piedici. Greu să descrii maniera de arbitraj, o execuție de-a dreptul. Vă dau cuvântul că mi-a fost rușine să mă uit în ochii oamenilor din jurul meu. E filmat totul, veți vedea si voi la lucru brigada formată din Robert Avram-Mihai Dobre, Florin Pucheanu și observată de Silviu Crângașu și Marian Lumânare.
Nu mai e o surpriză, din păcate, că fuge lumea de fotbal. La Buzău au fost doar vreo 300 de oameni, din care 60 veniți de la Constanța. Cum să-i atragi când pleacă de la stadion nedumeriți, când au venit să vadă un joc cu mingea si au primit un fluierat strâmb? Cum să vină un sponsor să susțină un fenomen în care lucrurile se pot rezolva și altfel decât prin munca și sacrificiul jucătorilor?
De ore bune nu mă gândesc decât la discuția avută acum două zile cu Adrian Porumboiu, care mi-a zis în față, la tv „ce cauți in fotbal, Cipriane, cum să-mi propui să revin eu în fotbalul românesc, după ce am cheltuit o avere să fac performanță și titlul mi s-a luat dintr-un fluier?”
Am fost ferm convins că s-a schimbat ceva în fotbalul românesc, dar acum ridic mâna, domnu’ Porumboiu, și vă dau dreptate. N-o să mai am curajul să vă mai propun să investiți in fotbal, că încep să vă înțeleg mai repede chiar decât v-ați fi așteptat și dumneavoastră!
Nedreptatea te face să te simți neputincios, mic, iar eu nu asta am dorit când am decis să mă implic în fotbal. E urât gustul neputinței, ești condamnat la înfrângere si nu poți să faci nimic să te aperi. Pierzi entuziasmul, pierzi energia si poți doar să te întrebi: ce rost mai are?”
Sursa foto: facebook Gloria Buzău
