Concertul susţinut de Sarah Chang încununează o vară în care oraşul meu a trăit altfel şi pare să revină la viaţă
Recunosc, nu sunt un obişnuit al concertelor de muzică simfonică. Din când în când, îmi place să ascult în intimitatea propriului cămin Anotimpurile lui Vivaldi, Marşul lui Radetzky sau Marşul triumfal din Aida lui Verdi, dar cam atât. Însă ce s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute în Piaţa Ovidiu, la prima ediţie a sărbătorii “Sub semnul lui Ovidiu”, închinată celebrului poet, nu poate să fie trecut cu vederea, nici măcar de un necunoscător. În primul rând, după mulţi ani, Constanţa a fost din nou trecută pe harta marilor evenimente culturale. Un concert cu Sarah Chang, una dintre cele mai apreciate violoniste din lume, înseamnă o sărbătoare, nu doar pentru un oraş cu câteva sute de mii de locuitori, ci pentru orice metropolă de pe glob. Considerată un geniu încă din copilărie, americanca a oferit un spectacol minunat şi o dovadă de modestie şi bun simţ care ar trebui să reprezinte un model pentru toţi artiştii din lume. A venit la Constanţa fără bodyguarzi, fără pretenţii exagerate, doar cu muzica în suflet şi cu dorinţa de a descoperi un colţişor din îndepărtata Europă. Şi mă bucur că nu am dezamagit-o, pentru că turiştii şi constănţenii au răspuns pe măsura evenimentului.
Piaţa Ovidiu a fost arhiplină, iar liniştea s-a aşternut atunci când viorile au început să răsune. Sigur, mai sunt multe de învăţat în privinţa comportamentului la un concert simfonic, dar s-a făcut primul pas. În plus, locaţia a fost una inedită şi printre cei care au ţinut să asiste la recitalul dat de Sarah Chang s-au intercalat şi simpli gură-casă. Despre organizare, nu vreau să comentez prea multe, dar nu mi s-a părut prea departe faţă de ce am văzut că se întâmplă la concertele de peste hotare. Şi să nu uit, nu a fost doar Sarah Chang. Am avut onoarea şi norocul de a fi încântaţi de prestaţia celor două mari orchestre, a Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski”, sub bagheta maestrului dirijor Radu Ciorei, şi Orchestra Simfonică Bucureşti, cu maestru dirijor Radu Postăvaru, iar Baletul Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” a pus în scenă, în premieră, Suita din baletul „Spartacus”, în coregrafia multipremiatului Horaţiu Cherecheş. Şi alegerea pentru rolul de amfitrion a fost una inspirată, marele actor Ion Caramitru. Clasicul şi contemporanul s-au îmbinat extraordinar, graţie spectacolului luminilor de pe faţada Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie şi focului de artificii de la final.
Ce mă bucură mai mult este că “Sub semnul lui Ovidiu” nu a fost doar o întâmplare, ci încununarea unei veri în care Constanţa a respirat altfel. În special, cultural, dar nu numai. Festivalul Mamaia Fairytale, în fiecare final de săptămână, pe scena Piaţetei Casino din staţiunea Mamaia, “Neversea”, cu prezenţa unora dintre cei mai tari DJ din lume, care a adus zeci de mii de turişti pe Litoral, proiectul social-educativ “Autobuzul Veseliei Dram Drum”, care s-a plimbat prin tot judeţul, două ediţii ale celui mai delicios eveniment culinar, “Festival de Bonheur pour les Gourmands”, muzică simfonică pe faleza de la Cazino la Sunset Sea-mphony, cinema în aer liber, fel de fel de evenimente gastronomice, de la scoici la îngheţată, Liga Campionilor la fotbal, graţie Viitorului lui Hagi, gale de Local Kombat. Ceva s-a schimbat în bine, cel puţin la nivel de distracţie şi calitate a petrecerii timpului liber. Încet, încet, Constanţa pare să revină la viaţă!
