Aventura în Stockholm a început dintr-o pură întâmplare. O postare pe Facebook care anunța că, de ziua Suediei, Tarom are o ofertă specială. Două persoane, dus-întors, pentru 132 de euro. Nu era de ratat, așa că am cumpărat biletele cu vreo trei luni înainte de plecare și am mers rapid pe airbnb pentru o cazare decentă, mai ales că o noapte la hotel în capitala scandinavă nu-i tocmai ieftină. Și am găsit o cameră într-un apartament aflat la câteva minute de mers cu tramvaiul distanță de centru, cu doar 40 de euro pe noapte..
Am stat trei zile la Stockholm, dar au fost atât de pline încât nu știu cu ce să încep. Clar, oricine este cât de puțin interesat de capitala Suediei a auzit de Gamla Stan, centrul vechi al orașului. 
Străduțe înguste, ca într-un labirint cu aer medieval, magazine de suveniruri, terase cu mâncare tradițională. Catedrala, Muzeul Alfred Nobel, Palatul Regal cu mult așteptata schimbare a gărzii. Clădiri superbe, aflate la mică distanță de apă, pentru că centrul orașului este format din 14 insule. Un arhipelag pe care-l-am văzut cel mai bine dintr-o plimbare cu o barcă înțesată cu turiști, care a durat aproape două ore. Am avut noroc că am prins o zi perfectă de primăvară, cu cerul senin și raze timide de soare din martie. Altfel, probabil că aș fi înghețat. Dar tot nu aș fi regretat, nu degeaba este supranumit Veneția Nordului. 
Muzeul Vasa este o altă destinație pe care nu am ratat-o. Frumos, chiar dacă nu sunt un mare fan al muzeelor, ci prefer să simt viața de zi cu zi o oamenilor atunci când vizitez un oraș. Vasul scufundat în urmă cu patru secole este aproape intact, iar exponatele din muzeu dezvăluie viața vikingilor din acele vremuri. O părticică din viața lui Ragnar. Amatorii de seriale știu despre ce vorbesc. Și vizita la grădina zoologică tot din seria locurilor unde nu prea vreau să ajung face parte. Nu-mi place să văd animale în captivitate, dar aici să nu vă închipuiți că lupii sau celelalte viețuitoare stau în niște cuști. Nu, au mici bucăți de pădure sau replici ale locurilor unde trăiesc de obicei.
Ce v-am spus mai sus este ceea ce face cam orice turist când ajunge în Stockholm. Dar mai interesant mi se pare ce am trăit pe viu. V-am povestit că m-am cazat într-o simplă cameră, dintr-un bloc asemănător cu ce avem și noi pe acasă. Doar că, atunci când m-am uitat pe geam, în grădina din fața se plimba un iepure. Lucru total obișnuit, mi-a explicat senină gazda. Ba chiar mai vin din când în când și niște căprioare, că doar este pădurea aproape. De altfel, Stockholm este un oraș foarte verde, iar aerul curat îți înveselește plămânii în fiecare dimineață. Poate de aceea am întâlnit și atât de mulți oameni care făceau mișcare și atât de mulți bicicliști.
Pe partea gastronomică, am ținut neapărat să ajung la Nystekt Stromming, o rulotă aflată la marginea Gamla Stan unde se mănâncă cel mai bun sandwich cu hering. 
Și nu doar sandwich, aveau o grămadă de chestii făcute cu hering proaspăt. Nimic fancy, niște măsuțe unde să iei prânzul, tacâmuri de unică folosință și o priveliște superbă la malul lacului. Lume veselă, vreo doi polițiști amabili, gata să te îndrume către următorul obiectiv turistic, o lume normală. Și dacă tot suntem la mâncare, prețurile din supermarket nu păreau prea mari față de cele de la noi. Cu excepția produselor nesănătoase.
Că tot am vorbit despre cumpărături, la suedezi totul se plătește cu cardul. De la transportul în comun la magazinul mic de cartier. Totuși, dacă tot aveam niște coroane prin buzunare, le-am cheltuit la un magazin de dulciuri. Trebuia să iau și rest, însă era puțin și m-am gândit să i-l las vânzătoarei. M-am trezit cu ea venind după mine pe strada. Se pare că la ei chestia asta cu bacșișul nu este prea există. Și nici cea cu “împrumutatul” lucrurilor care nu-ți aparțin. Mi-am uitat mănușile și fesul în fața Muzeului Vasa și mi-am adus aminte după vreo oră. Că tot eram în zonă, am zis că încerc. Le-am găsit pe băncuță din fața muzeului, unde mă oprisem să-mi beau cafea, deși trecuseră pe acolo grupuri întregi de mici suedezi, veniți în vizită alături de profesoare.
Dar să nu credeți că este totul perfect. Nu, au cerșetori la fiecare intrare în marile magazile, prin tramvai, cerându-ți aproape agresiv să cumperi o revistă cu o vechime de câteva luni, prin gări și stații de autobuz. Și aproape toți sunt români sau bulgari. Și tot în tramvai am trăit o experiență care spune totul despre diferența de civilizație. Dimineața, lumea mergea la serviciu, toți vorbeau la telefon în șoaptă să nu deranjeze. În acea liniște s-a auzit un glas viguros: Ce vrei, mă? Ajung și eu în zece minute! Este nevoie să vă spun în ce limbă?
